De ce ai nevoie de o agenţie de nuntă?

Pe scurt, din acelaşi motiv pentru care nu te tunzi singură, deşi ai şi tu două mîini, oglinzi şi foarfece, nu îţi renovezi casa singură, deşi stii de unde să cumperi vopseaua lavabilă şi lista poate continua. Chiar dacă în cazurile de mai sus nu strică cîte un experiment, nunta nu este nici locul şi nici momentul pentru testarea calităţilor voastre de buni organizatori.

Probabil că primul motiv pentru care cineva ar evita să angajeze o agenţie de nuntă ar fi legat de aspectul financiar. “De ce sa le dau lor bani, cînd pot şi eu să fac acelaşi lucru?”. La prima vedere totul se rezumă la subcontracte, pentru aranjamentele florale, catering, închirierea sălii de nuntă etc. Totuşi, lucrurile nu stau tocmai aşa. Chiar dacă oricine poate să caute pe internet, într-un director online de nuntă, firme care prestează servicii ori comercializează produse ce sunt obiectul acelui eveniment, nimeni nu îţi dă garanţia că alegerile tale sunt potrivite, că preţurile sunt cele mai avantajoase pentru tine iar serviciile sunt de calitate.

Este un lucru cunoscut că organizarea unei nunţi presupune mult stres , tocmai de aceea, ar fi păcat ca mintea mirilor să fie ocupată cu lucruri ce pot fi evitate. În ceea ce priveşte preţurile, nu de puţine ori, datorită unui organizări eficiente din partea unei agenţii de nuntă, au fost chiar mai mici. Acest lucru este posibil deoarece o agenţie de nuntă cu experienţă beneficiază deja de colaborări ample cu firme de catering, de inchirieri de echipamente de sunet şi lumini profesionale, florării sau chiar cu saloane de înfrumuseţare.

În afara problemei legate de costuri, mai este şi cea a contractelor. În loc să faci contracte separat cu restaurantul, firma de catering, cu cei care închiriază echipamentele de lumini şi sunet, fotografi, cantăreţi, trupe sau dj, samd, nu este mai uşor să ai un singur contract, cu o singură firmă? Oricum, în cazul unei nunţi, contractele cu prestatorii de servicii nu prea te încălzesc, pentru că în nefericitul caz în care în ziua nunţii te trezeşti că ai luat ţeapă de la o singură firmă, nunta ta este în aer. Nu îţi rămîne decît să te judeci mai apoi cu firma respectivă, dar nici o daună (în cazul în care peste vreo 3 ani de judecată şi recursuri, ţi se stabileşte vreuna) nu va acoperi dezastrul nunţii tale.

Dar, ai putea întreba, nu la fel stau lucrurile şi în cazul unei agenţii de nuntă? Nu, nu stau deloc la fel şi am să argumentez acest răspuns. În primul rănd este mai uşor să cauţi o singură firmă de calitate (agenţia) decît alte n firme de care ai nevoie pentru a-ţi organiza singură / singur evenimentul. În al doilea rînd, relaţiile dintre miri şi o agenţie de nuntă nu sunt bazate atît de mult pe un contract cît pe reputaţie, aceasta fiind de altfel cartea de vizită a unei agenţii de nuntă. 90% dintre clienţii agenţiilor de nuntă vin prin recomandările celor ce au beneficiat deja de serviciile lor.

Dar, dacă o firma subcontractată de agenţia de nuntă se dovedeşte neserioasă, nu te va afecta şi pe tine? Nu. O agenţie de nuntă serioasă are planuri de rezervă pentru evitarea unor astfel de situaţii. Experienţa lor de-a lungul anilor în mod sigur ia ajutat să se descurce în faţa unor astfel de situaţii. De altfel, poţi pune întrebări legate de aceste posibile situaţii înainte de a semna o întelegere cu agenţia de nuntă.

Pe lîngă recomandări, modul în care ţi se răspunde la întrebări, maniera în care îţi sunt prezentate posibilele schimbări, rezolvarea problemelor apărute la alte nunţi, spun multe despre seriozitatea viitorului tău partener pentru organizarea nunţii. De fapt, aici se pun bazele unei încrederi reciproce. Fereşte-te de cei care îţi spun că totul va merge ca uns, sau că ei nu au întîmpinat niciodată dificultăţi în a organiza o nuntă. Indiferent de religia ta, de obiceiurile locale, un bun organizator va fi deja pus la punct cu ce presupun acestea. El te va pune la curent cu ultima modă pentru nunţi, culori, aranjamente etc. Tu, voi, nu trebuie decît să îî puneţi la curent cu ceea ce asteptaţi de la nunta voastră, cum vă doriţi să fie, iar organizatorul nunţii vă va ajuta să vă împliniţi visul. Asta nu înseamnă că o astfel de colaborare nu va avea problemelei ei. Într-o lume imperfectă toată lumea vrea o nuntă perfectă :).

În încheiere, parafrazez zicala aceea cu “sunt prea sărac ca să….”: prea o fac o singură dată, ca să o dau in bară.

Istoria Nuntii

Nunta este o traditie veche, dar in vremurile stravechi nu erau 200 de invitati sa sarbatoreasca fericitul eveniment, mireasa nu avea rochie alba, conceptul de nasi era ceva necunoscut… Casatoria, pana la forma ei actuala, a pornit de undeva.

Ideea de nunta

Nuntile nu aveau nimic in comun cu dragostea si cu ideea de a-ti petrece restul vietii alaturi de o persoana speciala si devotata. Era vorba doar de jocuri politice si supravieturire. La inceputul istoriei omenirii, cu cat tribul era mai mare, puterea de aparare impotriva pradatorilor sau a altor triburi era superioara. In aceste timpuri, femeile erau rapite de catre mire impreuna cu prietenii si aliatii sai. Acest grup de prieteni a ramas pana in zilele noastre si este reprezentat acum de catre cavalerul de onoare. Odata ce mireasa era furata ea era considerata proprietatea mirelui si in acelasi timp membra a tribului acestuia. Cuplul era obligat, mai apoi, sa stea o buna perioada de timp plecat, pentru a evita represaliile. Aceasta perioada de timp are si ea traducere in zilele noastre fiind numita Luna de Miere.

Casatoriile Politice

In timpurile medievale, legile privind casatoria s-au schimbat interzicand ca femeile sa fie considerate obiecte de schimb, vandute sau targuite in schimbul de bunuri de orice natura. Daca un cei doi hotarau ca ar vrea sa se casatoreasca, aveau nevoie de binecuvantarea unui preot. Erau interzise cu desavarsire orice nunti tinute in secret. Casatoriile erau in cea mai mare parte aranjate, fiind incheiate contracte ce stipulau foarte clar drepturile obtinute de fiecare dintre parti la oficiarea casatoriei. Nuntile comunitatilor regale sau aristocratice erau deseori aranjate inca de la varsta de 10-12 ani ale celor doi tineri implicati. Aceste casatorii aveau la baza banii si proprietatile castigate si in nici intr-un caz nu era vorba de iubire.

Foarte rare erau cazurile cand cei doi tineri se luau din iubire unul pentru celalalt. De cele mai multe ori apareau nuntile de acest gen la clasele inferioare ale societatii, unde proprietatile sau banii lipseau cu desavarsire si atunci nu ramanea nimic de impartit sau castigat.

Nuntile Elisabetane

In timpul Reginei Elisabeta I (1533-1633), regina Angliei, nuntile au devenit foare apropiate ca si traditii de ceea ce se intampla in zilele noastre. Au aparut domnisoarele de onoare, inele de nunta si juramintele maritale. Casatoriile erau in continuare aranjate, insa mirilor li se dadea cateodata ocazia sa se cunoasca inainte de nunta. De asemenea s-a introdus conceptul de zestre. De multe ori motivul stand la baza casatoriei era acesta zestre ce nu era neaparat compusa doar din bani. Pamanturi si biecte de valoare faceau parte din zestre. Desi ideea cumpararii miresei era interzisa de lege, aceasta zestre reusea sa pacaleasca aparatul birocratic.

Nuntile coloniale

Inca odata, pentru familiile bogate, casatoria reprezenta o afacere si nu o relatie bazata pe dragoste. Tatal mirelui scria o scrisoare catre tatal miresei, cerandu-i permisiunea acestuia. Scrisoarea continea o scurta prezentare a viitorului mire si o ampla descriere a avantajelor rezultate dintr-o astfel de casatorie. Daca tatal miresei accepta, urma o negociere a zestrei si apoi respectiva casatorie intre cei doi tineri.

Nuntile Victoriene

Femeia, odata cu terminarea studiilor, pe la varsta de 17-18 ani, incepea sa socializeze pentru a-si face debutul si a se face cunoscuta. Era o perioada din viata foarte importanta si in acelasi timp asteptata de catre tanara femeie. Totodata ea isi cumpara rochii si bijuterii noi ce urmau sa impresioneze potentialii miri. Barbatii vedeauin aceasta oportunitate mai mult o afacere decat o placere. Familiile bogate obisnuiau sa organizeze banchete si receptii unde tinerii se cunosteau pentru ca mai apoi sa se casatoreasca. In cazul familiilor sarace, tinerii obisnuiau sa se intalneasca si sa se cunoasca la biserica sau la receptii organizate de comunitatea religioasa. Daca cei doi tineri erau incantati unul de celalalt si imparteau un rang similar in societate, atunci ei se puteau casatorii. Dragostea nu era inca la baza casatoriei. Totusi a fost prima data cand femeile au inceput sa aiba un cuvant de spus in alegerea viitorului sot.