Ideea de nunta
Nuntile nu aveau nimic in comun cu dragostea si cu ideea de a-ti petrece restul vietii alaturi de o persoana speciala si devotata. Era vorba doar de jocuri politice si supravieturire. La inceputul istoriei omenirii, cu cat tribul era mai mare, puterea de aparare impotriva pradatorilor sau a altor triburi era superioara. In aceste timpuri, femeile erau rapite de catre mire impreuna cu prietenii si aliatii sai. Acest grup de prieteni a ramas pana in zilele noastre si este reprezentat acum de catre cavalerul de onoare. Odata ce mireasa era furata ea era considerata proprietatea mirelui si in acelasi timp membra a tribului acestuia. Cuplul era obligat, mai apoi, sa stea o buna perioada de timp plecat, pentru a evita represaliile. Aceasta perioada de timp are si ea traducere in zilele noastre fiind numita Luna de Miere.
Casatoriile Politice
In timpurile medievale, legile privind casatoria s-au schimbat interzicand ca femeile sa fie considerate obiecte de schimb, vandute sau targuite in schimbul de bunuri de orice natura. Daca un cei doi hotarau ca ar vrea sa se casatoreasca, aveau nevoie de binecuvantarea unui preot. Erau interzise cu desavarsire orice nunti tinute in secret. Casatoriile erau in cea mai mare parte aranjate, fiind incheiate contracte ce stipulau foarte clar drepturile obtinute de fiecare dintre parti la oficiarea casatoriei. Nuntile comunitatilor regale sau aristocratice erau deseori aranjate inca de la varsta de 10-12 ani ale celor doi tineri implicati. Aceste casatorii aveau la baza banii si proprietatile castigate si in nici intr-un caz nu era vorba de iubire.
Foarte rare erau cazurile cand cei doi tineri se luau din iubire unul pentru celalalt. De cele mai multe ori apareau nuntile de acest gen la clasele inferioare ale societatii, unde proprietatile sau banii lipseau cu desavarsire si atunci nu ramanea nimic de impartit sau castigat.
Nuntile Elisabetane
In timpul Reginei Elisabeta I (1533-1633), regina Angliei, nuntile au devenit foare apropiate ca si traditii de ceea ce se intampla in zilele noastre. Au aparut domnisoarele de onoare, inele de nunta si juramintele maritale. Casatoriile erau in continuare aranjate, insa mirilor li se dadea cateodata ocazia sa se cunoasca inainte de nunta. De asemenea s-a introdus conceptul de zestre. De multe ori motivul stand la baza casatoriei era acesta zestre ce nu era neaparat compusa doar din bani. Pamanturi si biecte de valoare faceau parte din zestre. Desi ideea cumpararii miresei era interzisa de lege, aceasta zestre reusea sa pacaleasca aparatul birocratic.
Nuntile coloniale
Inca odata, pentru familiile bogate, casatoria reprezenta o afacere si nu o relatie bazata pe dragoste. Tatal mirelui scria o scrisoare catre tatal miresei, cerandu-i permisiunea acestuia. Scrisoarea continea o scurta prezentare a viitorului mire si o ampla descriere a avantajelor rezultate dintr-o astfel de casatorie. Daca tatal miresei accepta, urma o negociere a zestrei si apoi respectiva casatorie intre cei doi tineri.
Nuntile Victoriene
Femeia, odata cu terminarea studiilor, pe la varsta de 17-18 ani, incepea sa socializeze pentru a-si face debutul si a se face cunoscuta. Era o perioada din viata foarte importanta si in acelasi timp asteptata de catre tanara femeie. Totodata ea isi cumpara rochii si bijuterii noi ce urmau sa impresioneze potentialii miri. Barbatii vedeauin aceasta oportunitate mai mult o afacere decat o placere. Familiile bogate obisnuiau sa organizeze banchete si receptii unde tinerii se cunosteau pentru ca mai apoi sa se casatoreasca. In cazul familiilor sarace, tinerii obisnuiau sa se intalneasca si sa se cunoasca la biserica sau la receptii organizate de comunitatea religioasa. Daca cei doi tineri erau incantati unul de celalalt si imparteau un rang similar in societate, atunci ei se puteau casatorii. Dragostea nu era inca la baza casatoriei. Totusi a fost prima data cand femeile au inceput sa aiba un cuvant de spus in alegerea viitorului sot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu