Să treci prin viaţă ca pe-un pod de sfoară
Păşeşte atent ,dar să nu-ţi faci palat
Căci tot ce s-a născut o să şi moară
Iar sfoara se şi rupe citeodat…
Dar nu te teme cîntă şi zîmbeşte
Priveşte drept la malul celălalt
Chiar dacă clătinarea tot sporeşte
În Adevăr să stai neclătinat!
Cu tine să nu ai decît iubire
Căci podul se subţie căîteodat
Credinţa-n Dumnezeu de-ar fi să fie
Şi compasiune pentru celălalt
Să nu priveşti în jos în hău de stîncă
Priveşte sus la soarele focos
În tine-i o lumină mai adîncă
Şi dacă mori măcar să mori frumos!
Să treci prin lume ca pe-un pod de sfoară
Încrezător şi vesel şi curat
Sunt omeni ce se nasc ca să nu moară
Iubirea nu se rupe niciodat.
Poezia este scrisa de Ovidiu Mihailescu un foarte bun folkist.
A fi folkist ,dincolo de pregatire muzicala si poetica implica a avea o constiinta treaza atit in ce priveste propriul roldar si in ce priveste "starea natiunii"! Noi in Romania am avut norocul citorva folkisti ...si incep cu Dan Andrei Aldea (cine nu ma crede sa-i asculte textele!), Doru Liviu Zaharia, Valeriu Sterian, Doru Stanculescu, Mircea Vintila din inceputuri, Alexandru Andries, Ada Milea. Si i-am enumerat aici numai pe cei care constant au avut o atitudine sociala, curaj civic, sensibilitate pentru adevar.
Spre deosebire de muzica usoara unde compozitorul muzicii apeleaza la un textier, folkistul parcurge de reguladrumul invers si face muzica pentru un poem care comunica un adevar, o emotie, cu care el se simte in concordanta. De aceea a fi folkist nu are legatura cu inventarea unui cintec... a fi folkist inseamna a cauta sa propagiadevarul, a cauta sa exprimi problemele oamenilor de rind, a incerca sa educi si sa arati minciuna sociala, a oferi pansamente poetice, a imparti zimbete si speranta in momentele grele...
Păşeşte atent ,dar să nu-ţi faci palat
Căci tot ce s-a născut o să şi moară
Iar sfoara se şi rupe citeodat…
Dar nu te teme cîntă şi zîmbeşte
Priveşte drept la malul celălalt
Chiar dacă clătinarea tot sporeşte
În Adevăr să stai neclătinat!
Cu tine să nu ai decît iubire
Căci podul se subţie căîteodat
Credinţa-n Dumnezeu de-ar fi să fie
Şi compasiune pentru celălalt
Să nu priveşti în jos în hău de stîncă
Priveşte sus la soarele focos
În tine-i o lumină mai adîncă
Şi dacă mori măcar să mori frumos!
Să treci prin lume ca pe-un pod de sfoară
Încrezător şi vesel şi curat
Sunt omeni ce se nasc ca să nu moară
Iubirea nu se rupe niciodat.
Poezia este scrisa de Ovidiu Mihailescu un foarte bun folkist.
A fi folkist ,dincolo de pregatire muzicala si poetica implica a avea o constiinta treaza atit in ce priveste propriul roldar si in ce priveste "starea natiunii"! Noi in Romania am avut norocul citorva folkisti ...si incep cu Dan Andrei Aldea (cine nu ma crede sa-i asculte textele!), Doru Liviu Zaharia, Valeriu Sterian, Doru Stanculescu, Mircea Vintila din inceputuri, Alexandru Andries, Ada Milea. Si i-am enumerat aici numai pe cei care constant au avut o atitudine sociala, curaj civic, sensibilitate pentru adevar.
Spre deosebire de muzica usoara unde compozitorul muzicii apeleaza la un textier, folkistul parcurge de reguladrumul invers si face muzica pentru un poem care comunica un adevar, o emotie, cu care el se simte in concordanta. De aceea a fi folkist nu are legatura cu inventarea unui cintec... a fi folkist inseamna a cauta sa propagiadevarul, a cauta sa exprimi problemele oamenilor de rind, a incerca sa educi si sa arati minciuna sociala, a oferi pansamente poetice, a imparti zimbete si speranta in momentele grele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu