"Dragi compatrioti,
Au trecut aproape douazeci de ani de la caderea dictaturii comuniste. O natiune intreaga a trait speranta libertatii, si-a dorit progresul si a asteptat implinirea unui vis atat de mult amanat de istorie. Cand un popor nu mai poate indura, cand un sistem isi umileste proprii cetateni, cand nu mai avem demnitate si nici speranta, atunci se petrec marile schimbari. Pentru ca viata fiecaruia dintre noi este facuta deopotriva din idealuri si din lucruri simple. Din anul 1990 incoace, odata la patru ani s-au pus in miscare forte care au pretins, in diferite forme, ca vor schimba Romania. Au iesit sau au fost scosi oameni in strada, s-au fluturat steaguri, s-a baut sampanie si s-a intrat cu seninatate intr-un nou mandat de dezamagiri. Desigur, libertatile au progresat. Dar, in timp, democratia s-a inhibat. Luptele politice s-au dat pe toate fronturile: stanga impotriva dreptei, rosii impotriva portocaliilor, verzii impotriva nationalistilor. In timpul acesta, respectul fata de institutii, profesionalism si valori s-a manifestat foarte rar. Democratia a fost redusa la o lupta permanenta pentru putere, in care cetateni romani au fost asmutiti impotriva altor cetateni romani sau impotriva propriilor institutii si simboluri. Doar pentru ca acestea din urma nu conveneau celor cu putere. In tot acest timp, paradoxal, speranta a fost mentinuta de o sursa negativa: am urat pe cei dinaintea noastra, i-am negat pe cei dinaintea noastra si i-am facut vinovati de tot ce nu ne puteam noi asuma. Acum douazeci de ani nu am tanjit numai dupa libertate si democratie, dar si dupa lege, adevar si dreptate, corectitudine, respect si demnitate. Nu toate acestea au fost dobandite cu adevarat. Unde suntem dupa douazeci de ani? La nivelul vietii publice:
• Avem un Stat asezat la bunul plac al unor persoane.
• Avem o democratie reflectata in legi care nu se respecta, in frunte cu Constitutia.
• Avem libertate individuala, dar tot mai multe abuzuri asupra ei.
• Avem sute de mii de oameni care nu mai au ce sa munceasca, pentru ca nu ne-am gandit la siguranta locului de munca si la constructia durabila a tarii.
• Avem grija zilei de azi si nu prea credem in cea de maine.
• Nu avem institutii, lideri si valori de care sa fim mandri sau siguri.
• Am pierdut instinctul binelui si persistam inexplicabil in aceleasi greseli.
Nu sunt astazi in fata dumneavoastra sa promit miracole. Nu am iesit inaintea tarii sa aduc paradisul promis de altii la iesirea din comunism. Ceea ce fac eu astazi este sa va chem sa fim impreuna la desteptarea acestei tari. Va chem sa punem ordine si demnitate in treburile Romaniei, sa respectam institutiile, Constitutia si legile, sa ne respectam pe noi insine, in fiecare zi, de dimineata pana seara, chiar si atunci cand nu ne priveste nimeni. Avem nevoie, mai ales in vremuri de criza economica, sa punem omul potrivit la locul potrivit.
Ne-am cucerit Independenta pentru ca am stat impreuna. Am facut Marea Unire pentru ca am fost impreuna. Am inceput sa facem o tara moderna pentru ca am fost impreuna. Am depasit crize si am iesit pina la urma bine din razboaie pentru ca am fost impreuna.
Astazi, va propun sa incepem cu primul pas. Cu prima institutie a tarii, cea datatoare de exemplu personal, cea mai vizibila expresie a natiunii: institutia Presedintelui Romaniei. Anunt cu speranta si incredere ca voi candida la functia de Presedinte al Romaniei la alegerile din noiembrie 2009."
Cam asa a sunat anuntarea candidaturii Principelui Radu la Presedentia Romaniei in data de 9 aprilie 2009, la Palatul Elisabeta, in prezenta Principesei Margareta si a catorva sute de oameni veniti sa sustina candidatura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu