miercuri, 15 aprilie 2009
Concertul AC/DC în România nu va mai avea loc
"Organizatorii din România au prezentat fals faptul că AC/DC va participa la festivalul Bucharest Rock Arena, ce ar avea loc pe 30 şi 31 mai, 2009", se arată într-un comunicat al trupei.Trupa îşi desfăşoară cu succes turneul "Black Ice World Tour", aflându-se în prezent în Marea Britanie. Trupa va avea alte 20 de concerte în Europa, înainte de a se întoarce în SUA, pe 28 iulie.
Organizatorii, un grup de oameni de afaceri din Israel au anunţat că festivalul va fi amânat, iar AC/DC, anunţată cu surle şi trâmbiţe nu va mai concerta la Bucureşti. Potrivit agenţiei One Event care ar fi trebuit să se ocupe de artiştii români din festival, întreg evenimentul nu mai are şanse să se întâmple.Asta după ce biletele au fost puse în vânzare, iar afişele care anunţau concertul trupei australiene au fost postate în oraş. Organizatorii, firma Playcool se află în Israel de o săptămână şi şi-au închis telefoanele.
Cristian Busuioc, manager One Event a declarat: "Nu ştim exact dacă a existat vreodată un contract, cum arăta acel contract, cu cine s-a semnat şi aşa mai departe. Noi am avut implicarea la acest eveniment, era strict pentru artiştii români. O să analizăm după aceea, situaţia şi, dacă vom considera s-ar putea să fie un proces de imagine între noi şi Play Cool".
Până în prezent, aproximativ 8.000 de bilete fuseseră puse în vânzare, anunţă reprezentanţii Ticketpoint.ro. Cumpărătorii care doresc să renunţe la bilete pot merge astăzi la punctele de vânzare din cadrul reţelei de librării Diverta pentru a-şi recupera banii. Cei care au achiziţionat bilete online vor urma procedura specificată pe site.
luni, 13 aprilie 2009
Rochia de mireasa
În parti din Europa, in secolul XIV, se credea ca cine pastreaza o bucatica din rochia miresii are noroc. Uneori, oaspetii sfasiau rochia acesteia pentru a intra in posesia unei dantele sau bucati de panza. Pentru a se apara de astfel de atacuri, miresele au inceput ele inselesa le arunce cate ceva din vestimentatia proprie, iar jartiera a fost unul dintre primele lucruri la care s-au gandit. Ulterior au inceput sa arunce si buchetul de flori pe care incercau sa-l prinda fetele nemaritate.
Prima rochie de mireasă albă a fost purtată de Maria a Scoţiei la nunta sa, motivată politic, cu François al II-lea al Franţei. Gestul ei a fost unul de frondă, căci la timpul respectiv, în 1559, albul era considerat culoare de doliu în Franţa. Mariajul nu a durat decât un an, confirmând, într-un fel, superstiţia vremii.
Originea culorii albe ca simbol al mariajului datează, de fapt, de la nunta Reginei Victoria cu Prinţul Albert. Aceasta a ales albul pentru rochia sa din simplul motiv că a dorit să insereze anumite dantele în rochie. Dar prin fenomenul obişnuit de imitaţie al aristocraţiei, după 1840 şi ceilalţi au adoptat şi împământenit rochia albă de mireasă – cu variaţiile ei cromatice acceptate, cum ar fi crem, fildeş sau bej deschis. Această schimbare, adusă de modă, va face ca însuşi simbolismul culorilor să se schimbe pe vechiul continent. Albul devine, de la doliu, culoarea virginităţii maritale – puritatea fiind încă rezervată bleu-ului. Dincolo de culoare, forma şi cantitatea materialului unei rochii de mireasă sunt încărcate de semnificaţii. Nu numai moda vremii, dar şi anumite considerente de ordin social au dictat – şi dictează – croiul amplu al rochiei. Distanţa menţinută între oameni este un semn al respectului faţă de celălalt, iar aristocraţia veche îşi asigura menţinerea distanţei în curţile supraaglomerate prin purtarea unor veşminte vaporoase, care pur şi simplu creeau acel spaţiu social necesar şi impunător de respect în jurul corpului. Este mai greu să te apropii de cineva care poartă o rochie cu crinolină.
Aceste caracteristici ale croiului sunt menţinute în creaţia rochiei de mireasă, care a continuat să genereze un spaţiu de intangibilitate în jurul corpului miresei. Evident, cu cât rochia era mai largă şi conţinea mai mult material, cu atât poziţia socială a miresei era – şi pentru unii continuă să fie – mai înaltă. Trena tradiţională împiedică de fapt orice apropiere în spatele miresei – poate unii îşi mai amintesc rochia cu trenă de 10 metri (25 de picioare) a Prinţesei Diana. Asta se întâmpla în 1981, înainte de faimosul videoclip „November Rain“ semnat Guns’n’ Roses. Minimalismul era nota dominantă a rochiei protagonistei acelei nunţi nefericite, care se sfârşeşte tragic.
Placa video Gainward GeForce GTX 295
Gainward GTX295-1792-HDMI-DD -GeForce GTX 295, 480 SP, 1792 MB GDDR3 896 bit, dual-slot cooler, dual-DVI, HDMI-output, frecvente de functionare: 576 / 1998 MHz
Lumanarile... din cele mai vechi timpuri si pana azi
Lumina.... Lumanare... Vitalitate... Suntem dependenti de ea, artificiala sau naturala! Ne imbatam sufletul cu ambientul ei artificial. Lumina trezeste! De ce? De ce o lumanare? Istoria lumanrii nu cunoaste genune. Se spune ca Egiptenii au fost cei care i-au “picurat” inceputul si-apoi romanii au concretizat-o fizic.Pentru omul de rand lumanrea n-are istorie, are doar varste si a trait, in timp, procesul modernizarii! Lumanarea nu picura ceara, ci plange! Lumina ei creeaza stari, ambiante, trezeste sentimente, celebreaza varste, lumineaza chipuri planse!
Lumanarea de botez are rolul de a calauzi primii pasi ai copilului. Sa fie luminati de flacara lumanarii prezenta la slujba religioasa.
Lumanarea de botez - revine in sarcina nasilor. Se decoreaza cu funda albastra pentru baiat si roz sau rosie pentru fata. De asemenea, nasii ii daruiesc copilului un trusou complet de imbracat. In biserica nasa tine copilul iar dupa scoaterea lui din apa sfintita il infasoara intr-o bucata de panza alba, nefinisata, necusuta (nu prosop sau paturica).
Lumanari de botez 65cm, 70cm, 100cm albe sau in nuanta dorita Sunt simple, elegante, au tija interioara, sunt stabile termic si cromatic (nu se ingalbenesc, nu isi schimba culoarea). Ard fara fum si fara sa picure daca sunt tinute in pozitia corecta.
Lumanari de nunta cilindrice la 150 cm, 120cm, 100cm albe, crem sau in culoarea dorita.
duminică, 12 aprilie 2009
Presedentia Romaniei: Principele Radu isi anunta candidatura
Au trecut aproape douazeci de ani de la caderea dictaturii comuniste. O natiune intreaga a trait speranta libertatii, si-a dorit progresul si a asteptat implinirea unui vis atat de mult amanat de istorie. Cand un popor nu mai poate indura, cand un sistem isi umileste proprii cetateni, cand nu mai avem demnitate si nici speranta, atunci se petrec marile schimbari. Pentru ca viata fiecaruia dintre noi este facuta deopotriva din idealuri si din lucruri simple. Din anul 1990 incoace, odata la patru ani s-au pus in miscare forte care au pretins, in diferite forme, ca vor schimba Romania. Au iesit sau au fost scosi oameni in strada, s-au fluturat steaguri, s-a baut sampanie si s-a intrat cu seninatate intr-un nou mandat de dezamagiri. Desigur, libertatile au progresat. Dar, in timp, democratia s-a inhibat. Luptele politice s-au dat pe toate fronturile: stanga impotriva dreptei, rosii impotriva portocaliilor, verzii impotriva nationalistilor. In timpul acesta, respectul fata de institutii, profesionalism si valori s-a manifestat foarte rar. Democratia a fost redusa la o lupta permanenta pentru putere, in care cetateni romani au fost asmutiti impotriva altor cetateni romani sau impotriva propriilor institutii si simboluri. Doar pentru ca acestea din urma nu conveneau celor cu putere. In tot acest timp, paradoxal, speranta a fost mentinuta de o sursa negativa: am urat pe cei dinaintea noastra, i-am negat pe cei dinaintea noastra si i-am facut vinovati de tot ce nu ne puteam noi asuma. Acum douazeci de ani nu am tanjit numai dupa libertate si democratie, dar si dupa lege, adevar si dreptate, corectitudine, respect si demnitate. Nu toate acestea au fost dobandite cu adevarat. Unde suntem dupa douazeci de ani? La nivelul vietii publice:
• Avem un Stat asezat la bunul plac al unor persoane.
• Avem o democratie reflectata in legi care nu se respecta, in frunte cu Constitutia.
• Avem libertate individuala, dar tot mai multe abuzuri asupra ei.
• Avem sute de mii de oameni care nu mai au ce sa munceasca, pentru ca nu ne-am gandit la siguranta locului de munca si la constructia durabila a tarii.
• Avem grija zilei de azi si nu prea credem in cea de maine.
• Nu avem institutii, lideri si valori de care sa fim mandri sau siguri.
• Am pierdut instinctul binelui si persistam inexplicabil in aceleasi greseli.
Nu sunt astazi in fata dumneavoastra sa promit miracole. Nu am iesit inaintea tarii sa aduc paradisul promis de altii la iesirea din comunism. Ceea ce fac eu astazi este sa va chem sa fim impreuna la desteptarea acestei tari. Va chem sa punem ordine si demnitate in treburile Romaniei, sa respectam institutiile, Constitutia si legile, sa ne respectam pe noi insine, in fiecare zi, de dimineata pana seara, chiar si atunci cand nu ne priveste nimeni. Avem nevoie, mai ales in vremuri de criza economica, sa punem omul potrivit la locul potrivit.
Ne-am cucerit Independenta pentru ca am stat impreuna. Am facut Marea Unire pentru ca am fost impreuna. Am inceput sa facem o tara moderna pentru ca am fost impreuna. Am depasit crize si am iesit pina la urma bine din razboaie pentru ca am fost impreuna.
Astazi, va propun sa incepem cu primul pas. Cu prima institutie a tarii, cea datatoare de exemplu personal, cea mai vizibila expresie a natiunii: institutia Presedintelui Romaniei. Anunt cu speranta si incredere ca voi candida la functia de Presedinte al Romaniei la alegerile din noiembrie 2009."
Cam asa a sunat anuntarea candidaturii Principelui Radu la Presedentia Romaniei in data de 9 aprilie 2009, la Palatul Elisabeta, in prezenta Principesei Margareta si a catorva sute de oameni veniti sa sustina candidatura.
vineri, 10 aprilie 2009
Nunti, botezuri, traditii la romani
Petrecerea de botez este si ea importanta, si se poate organiza in orice zi a anului, chiar si in post – biserica spune ca bebelusul nu alege cand sa vina pe lume, si deci el trebuie botezat fara nici o retinere.
Echilibru - Ovidiu Mihailescu
Păşeşte atent ,dar să nu-ţi faci palat
Căci tot ce s-a născut o să şi moară
Iar sfoara se şi rupe citeodat…
Dar nu te teme cîntă şi zîmbeşte
Priveşte drept la malul celălalt
Chiar dacă clătinarea tot sporeşte
În Adevăr să stai neclătinat!
Cu tine să nu ai decît iubire
Căci podul se subţie căîteodat
Credinţa-n Dumnezeu de-ar fi să fie
Şi compasiune pentru celălalt
Să nu priveşti în jos în hău de stîncă
Priveşte sus la soarele focos
În tine-i o lumină mai adîncă
Şi dacă mori măcar să mori frumos!
Să treci prin lume ca pe-un pod de sfoară
Încrezător şi vesel şi curat
Sunt omeni ce se nasc ca să nu moară
Iubirea nu se rupe niciodat.
Poezia este scrisa de Ovidiu Mihailescu un foarte bun folkist.
A fi folkist ,dincolo de pregatire muzicala si poetica implica a avea o constiinta treaza atit in ce priveste propriul roldar si in ce priveste "starea natiunii"! Noi in Romania am avut norocul citorva folkisti ...si incep cu Dan Andrei Aldea (cine nu ma crede sa-i asculte textele!), Doru Liviu Zaharia, Valeriu Sterian, Doru Stanculescu, Mircea Vintila din inceputuri, Alexandru Andries, Ada Milea. Si i-am enumerat aici numai pe cei care constant au avut o atitudine sociala, curaj civic, sensibilitate pentru adevar.
Spre deosebire de muzica usoara unde compozitorul muzicii apeleaza la un textier, folkistul parcurge de reguladrumul invers si face muzica pentru un poem care comunica un adevar, o emotie, cu care el se simte in concordanta. De aceea a fi folkist nu are legatura cu inventarea unui cintec... a fi folkist inseamna a cauta sa propagiadevarul, a cauta sa exprimi problemele oamenilor de rind, a incerca sa educi si sa arati minciuna sociala, a oferi pansamente poetice, a imparti zimbete si speranta in momentele grele...
Perlele si superstitiile legate de ele
"Perlele se formeaza cand picaturile de roua cazute din cer in ocean se umplu de lumina lunii si sunt inghitite apoi de scoici".....
….realitatea este alta. Perlele naturale iau nastere in corpul unor moluste (scoici, melci, nautili ) la patrunderea unui corp strain intre cochilie si manta. Intrusul irita mantaua care secreta mii de straturi de sidef, pe parcursul a zeci de ani. In timpul procesului de formare al perlelor, lumina patrunde prin straturile subtiri de sidef, rezultand fenomenul de irizatie al perlei.
Anticii credeau ca perlele sunt un simbol al Lunii si ca dispuneau de puteri magice. In limba Latina echivalentul cuvantului perla era "unic", aratand prin aceasta ca doua perle nu pot fi identice.